
Franklin și casca lui de bicicletă
Când sunt mici, copiii cer aprobarea celor din jur pentru fiecare lucru pe care îl fac. Fie că este vorba despre ceea ce spun sau ceea ce fac, universul lor se desfășoară în jurul cuvintelor de apreciere. Astfel, pot crește și se pot dezvolta ca adulți responsabili și încrezători în forțele proprii.
Îți propunem un mic exercițiu de imaginație. Amintește-ți de zilele de școală și de un obiect pe care ți l-ai dorit din tot sufletul. În sfârșit, l-ai primit! Poate fi vorba de papetărie, un caiet cu personajul preferat sau poate un obiect vestimentar. Apoi, când ai ajuns la școală cu el, ai auzit colegii spunând că nu îi înțeleg pe cei care ar cumpăra lucrul pe care tu l-ai achiziționat. Ce faci atunci? Te retragi și ascunzi tocmai motivul entuziasmului tău sau mergi înainte fără să pui la suflet ce spun cei din jur?
Poate că cea mai dificilă lecție pe care trebuie să o învețe un copil este cea a asumării și a diferențelor care există între oameni. În primii ani, cei mici imită ceea ce văd acasă, părinții fiind primul model pe care îl au. Aceștia sunt și cei care îi îmbracă, îi hrănesc cu ceea ce consideră de cuviință.
Odată ajunși în comunitate, gusturile copiilor se diversifică. Văd în jurul lor și alte modele, alte tipologii. Apar micile invidii și dorințe. Astfel, nu de puține ori, vin acasă cerând părinților o anumită jucărie sau hăinuță pentru că așa au văzut. Dar și plăcerile alimentare se modifică și încep să dezvolte afinități pe care părinții le pot exploata, păstrând în același timp un regim sănătos și echilibrat.
Presiunea grupului
Dintotdeauna, copiii au fost ușor influențabili de alți copii, fie ei de aceeași vârstă sau mai mari. Doar părinții încă au dificultăți în a-i convinge 🙂. De aceea, pentru ei, contează foarte mult validarea pe care o primesc din partea grupului. Și pe măsură ce gusturile se diversifică, dar se și conturează personalitatea fiecăruia începe o mini-luptă interioară între ceea ce își doresc și ceea ce vor spune ceilalți. Iar raportarea la cei din jur nu este întotdeauna benefică. Aici intervii tu, părintele iubitor și răbdător, dar te ajută și poveștile create special pentru ei, cu situații concrete, precum cele din colecția Franklin.
Ți s-a întâmplat vreodată ca puiul tău să-și dorească ceva foarte mult, pe care să i-l cumperi, dar să se întoarcă dezamăgit de la școală pentru că ceilalți au făcut glume pe seama lui? Cum ai reacționat?
O situație similară este cea a lui Franklin și casca lui de bicicletă. Simpatica țestoasă primește casca pe care și-a dorit-o pentru a participa la cursa de biciclete. Însă, înainte de a o folosi aude colegii săi râzând de cei care ar alege un asemenea obiect, mult prea împopoțonat și, în opinia lor, deloc estetic. Oare ce va face Franklin? Își va înfrunta prietenii sau se va ascunde?
Această decizie este punctul de cotitură în conturarea caracterului viitorului adult.
Cultivă încrederea în sine la copii prin povești
Prima reacție a unui copil în această situație este rușinea. Cei mai mulți se vor retrage în carapacea lor pentru a nu fi obiectul glumelor grupului. Validarea socială este foarte importantă pentru micuții indivizi. Dar acest lucru derivă dintr-un aspect pe care de multe ori uităm că trebuie insuflat și nu este ceva înnăscut. Vorbim aici despre încrederea în sine.
Vedem și în rândul adulților, oameni care se confruntă cu o stimă de sine scăzută. Și asta își are rădăcinile bine ascunse în copilărie. Lipsa acceptării celor din jur sau descurajarea cu privire la propriile dorințe sau gusturi determină un caracter slab, ușor manipulabil. Acest lucru naște frustrări și un fel de a fi introvert. De aceea, te poți baza pe povești. Știm, nu este simplu doar să spui unui copil să aibă mai multă încredere în el, dar îi poți aduce exemple din cărțile pe care le iubește. Citiți împreună și comentați pe seama întâmplărilor, faceți un joc de rol și întreabă-l el ce ar fi făcut diferit.
Explică-i că este normal să aibă alte pasiuni și gusturi decât colegii lui, iar acest lucru nu înseamnă că este mai puțin valoros, dimpotrivă, un grup bine închegat nu este format din indivizi buni la același lucru, ci pregătiți fiecare pe domeniul lui.
Sprijină-i inițiativele și ajută-l să se dezvolte sănătos și armonios. Pune suflet în talentul lui și încurajează-l, recompensează-i reușitele și învață-l să accepte eșecurile ca parte a procesului.
Asigură-te că îi oferi și dragostea ta, astfel încât să simtă un mediu sigur și protector de evoluție, fără critici și judecată, dar nici în extrema cealaltă, laude nerelavante, subiective.
Încurajează-i curiozitatea. Petrece cât mai mult timp alături de el, stimulându-l cu jocuri și povești care să-i pună mintea la contribuție. Astfel va dori să afle din ce în ce mai mult. Nu îți fie teamă dacă tu nu ești pregătit pentru toate întrebările pe care le are, descoperiți împreună.
Creează-i provocări pe care să le rezolve singur. Un copil care are încredere în el, demonstrează că se poate descurca eficient în orice situație. Dacă îi oferi răspunsul din prima sau îi faci scurtături, va depinde mereu de ajutorul tău și se va simți copleșit de prima decizie pe care va trebui să o ia singur.
Creșterea este un proces natural și frumos, fii acolo în fiecare etapă și bucurați-vă împreună de bazele pe care le stabiliți astăzi pentru adultul de mâine, care, cu siguranță, îți va mulțumi!