
O poveste este un dar.
Dar de unde provine ea și care au fost primele cuvinte ale manuscrisului?
Uneori rămânem cu întrebările, dar alteori putem primi răspunsurile pe care le căutăm. Mai ales atunci când vorbim despre cărți pentru copii, aceste răspunsuri sunt foarte importante. Curioși din fire, pun o mulțime de întrebări care mai de care mai haioase și de neînțeles.
Cărțile cu văcuța Lieselotte, spre exemplu, sunt dintre cele mai îndrăgite colecții pentru copii. Chiar și părinții sunt curioși în legătură cu istorioara din spatele fabulelor lui Alexander Steffensmeier.
Tu ai vrea să afli împreună cu puiul tău povestea din spatele primei cărți?
Un Da mare și hai să află de ce „Lieselotte stă la pândă”.
Tiptil, de la începuturi...
Alexander Steffensmeier nutrește pasiunea pentru desen încă din copilărie. De aceea s-a înscris la Facultatea de Design din Münster cu specializarea „Ilustrație”. Și ghiciți ce? „Lieselotte stă la pândă” devine lucrarea sa de diplomă în 2004.
De unde până unde?
Un lucru știa sigur, anume că voia să facă o carte despre viața la fermă. De ce neapărat o fermă? Deoarece copilărise la țară, la ferma unchiului său și cunoștea o grămăjoară de detalii.
Așadar, ilustrarea unei cărți care să prezinte traiul la fermă în complexitatea lui nu reprezenta o provocare atât de mare. Ba mai mult, îi amintea de copilărie și momentele petrecute alături de familie.
De ce o văcuță și de ce la pândă?
Cum ferma unchiului său era plină cu bovine, de aici și afinitatea autorului pentru văcuțe.
Mereu și-a imaginat o fermieră „mamă singură”, cu ferma moștenită de la părinți. Cine ar putea să o viziteze pe femeie în pustiu? Desigur, poștașul care aduce corespondența.
După mai multe schițe, ajunge la povestea unei văcuțe care se comportă ca un câine de pază și îl fugărește pe poștaș zi de zi atunci când el aduce câte un pachet.
Astfel, Lieselotte preia rolul clasic al câinelui de pază și aproape îl conduce la nebunie pe poștaș, înfățișat ca un tip neras, palid.
Un personaj atipic în poveștile pentru copii
Sigur că, nu vedem în fiecare zi o văcuță ce se ascunde strategic și face farse. Tocmai de aici a pornit și autorul. Ideea de a face lucrurile pe dos reprezintă conceptul pe care sunt clădite poveștile cu Lieselotte.
În acest scop, Alexander Steffensmeier, care nu este doar autorul, ci și ilustratorul cărții, i-a oferit vacii o privire de câine nevinovat și o pată neagră pe ochiul stâng. Această înfățișare amintește imediat de câinele alb-negru prezent în poveștile și animațiile pentru copii.
De asemenea, a avut grijă ca fiecare pagină a cărții să ofere ceva nou. Să nu devină niciodată plictisitoare, chiar dacă cei mici, ajutați de părinți, o citesc cu voce tare de mai multe ori.
Secretul său stă, de fapt, în scenele secundare atât de amuzante. Pe lângă peripețiile lui Lieselotte, cei mici pot vedea un pui căzând de pe acoperiș, o găină bandajată clătinându-se sau o furnică care face skateboard pe capacul cutiei de lapte.
Autentice, hazlii, dinamice
Sunt doar câteva cuvinte prin care putem descrie ilustrațiile pline de detalii ale primei cărți din serie.
Întreg tabloul cu animale, obiecte, mașinării, grajduri și anexe este inspirat de ferma unchiului său. Mai mult, așa cum am menționat anterior, scenele secundare oferă un farmec aparte nu doar poveștii, ci, în primul rând, vizualului. Cu această tehnică, autorul reușește să facă o carte atractivă și pentru adulți.
Desenele haioase și pline de culoare reprezintă mai mult decât implementarea vizuală a textului. Dacă o să observi atent, există scene în care văcuța Lieselotte apare în șase versiuni într-o singură imagine. În timp ce văcuța caută noi idei de ascunzătoare, viața la fermă se continuă netulburată.
Expresiile faciale ale personajelor sunt, de asemenea, minunate. Nu doar cele de pe fețele oamenilor, ci mai ales cele ale vacuței și ale numeroaselor găini.
„Lieselotte stă la pândă” nu ar trebui să lipsească din biblioteca piticilor deoarece este o carte ce se încadrează perfect în literatura pentru copii. O poveste ușoară, plină de umor și aventuri care stârnesc atât amuzamentul celor mici, cât și al părinților.
Cunoscând culisele primei cărți cu Lieselotte, totul pare mai palpitant, iar cei mici au ocazia de a descoperi o bucățică din ingeniozitatea lui Alexander Steffensmeier.
Pe voi ce vă atrage cel mai mult la această carte?
[embed]https://www.youtube.com/watch?v=d_ZoMt3F-3k[/embed]